E iarnă: de ce nu ne bucurăm?

Peisajul e superb, fulgii plutesc, copiii sunt veseli, parinti si mai "veseli". Aceasta este imaginea pe care eu mi-am impus-o.


E iarna. Nu doar afara, ci si in sufletul unor oameni, E trist sa vezi ca oamenii se plang de un anotimp asa frumos. De un anotimp care ne ofera un vis alb. E la fel de frumos ca vara. Ce, cum?!?! Da, alunecam, suntem imbracati ca ursii, suntem uzi la picioare, plini de zapada...dar, nu e normal sa fie asa? De ce alegem mereu partea proasta a tuturor lucrurilor? De ce nu vedem iarna ca un anotimp romantic. Un vin fiert, o companie placuta, miscare, aer curat, oameni de zapada...asta inseamna iarna.



Nu doar ca nu ne bucuram, dar nici nu stim sa profitam. Iarna e darnica. Stie ca avem nevoie de mici momente in care vrem sa ne aducem aminte de copilarie. Da, sa devenim iar si iar copii. Sa radem cu pofta, sa sarim in sus de bucurie, sa ne batem cu zapada. Sa cantam cantece la chitara la gura sobei. Sa povestim, sa stam cu oameni dragi noua, sa patinam, sa ne dam cu sania, sa mergem la munte. Pur si simplu sa o iubim.


Nu, nu iubim iarna. E frig si afara si in suflete. E la cineva cald si ne primeste si pe noi?



Comentarii